| |
Carta de padre Francisco Martínez Gracián
Karakukua
Tata Juanu Victorianuni
carta a Tata
Juan Victoriano
Enga jama jucheti tsipikua ini ma ekuatsi temibini
uexurhini ini ireta purhepechani jimbo, sanderu k’eri ambe
enga ji niataka, jindesti, mitinguini tunguini.
Menku
xani iamindu ambe enga kaxiperka ini iretani keri
p’urhépecha enga tu japinangaka ka engari irekuarhini jaka,
jindesti chïti achabaxikua: kaxumbekua iretecheri,
exenchakua echeriri, jananarhikua mamaru ambe jankuecheri ka
p’indekuecha, juramukua, jarhoajpekua, kaxikuarhekua,
ungapikua, exerpikua uenikuekueri ka jakajkukua Acha
Kuerajperiri, inde ma irekua ixi eska naeka paru irekani
sinkuitku. No iskunixi uandajka, exeparini chïti
anchekuarhita.
Ixi eska
ma ambe uekajchakua en kanekua kanekua jukaparhaka, ima enga
no sontu meni xarharka, jamaskari irekani anchetani chïti
anajkukuani maruakuparini iretani, uarhipini irekuarhikua
jimbo, kaskuni kaxunbekua chïni anapuechani ka exerpini
pirekuechani ka kuskuani jimbo mamaru taxi irekuarhikua ka
uenikua. Achambaxicha eska Tata Juan, noxi japinangaxini ixi
eska na jukajka xanini.
Jiniani juhia 18
junio jimbo inde uexurhini 2005 pirakari “Presea José
Tocavén, kuskua untskua jimbo, kanekua tispiska ka sesi
p’ikuarherani. Ka sanderu sesi exeska enga tu intsingaka
jimbo t’uri menku no meni jamaska arhijpikuarhini ma ambe
ixi eska jamkaxi uanekua acheeticha ka xarhaxarhantsini.
Turi sinkuitku jamaxinga, chïti kustakua no jindesti, no
meni jindeuati Maseru ambe, jindesti eska t’u na
p’ikuarhingak’ari chïti iretani jimbo, ka instspintaxingari
ixi eska ma sinkuitku ka mixixekua anchekuarhita.
Ji kurhaspka chïti
jakakurhikua, Tata Juanu Victorianuri, ma ekuatsi uexurhini
urhepatini engakini ji mitepka. Jituni jamaparini jiringani
kuskua mamaru jaxi enga jaka ini parhakpeni, exentapka
parakata enga jatsirapka uexurhini 1965 Henrietta Yurchenco
(NONESUCH H-72009): “The Real Mexico in Music and Song”.
Imajkani ueratini jimbo sesi kurhapka chïti kuskua
“Kuinchikua” ka Tareperamani. Sanderu tatsekua kurhaspka
Maseru pirekuechani: Male Rosita, Sebastianita, Male
Esperancita, P´imu Akukua, K´omakua, Intsperakua, Uichu
K´uaunchikua ka San Lorenzu. Engarini sesi andatsiteka
jindesti chïti kustakua ka pirekua “Lindo México” jakajkuspa
menku ka sanderu eska chïti kuskua ambakeska. Jukasti
sinkuitkukua, kuatapeti eiajpekua, kuskua uarhantskua, menku
mamaru am,be jukarhikuarhisti jindesti sanderu mimixekua
kuskua p´urhépecha.
Sanderu tatsekua ka
meimaju arhitaparini achetini tsiuengarhini (uenakuri
eiagpikua ini echerichani jimbo, ima enga jindeka chïti
uajpa ka jucheti kumba, P´etamuti Jimbanhi Uexurini) uska
nirani chïti irekuarhu, miteni chïni anapuechani ka tsemuni
chïti pamperakua. Marapenku nori sesi exeaka, joperukini
arhiaka ¡exe chïti achambaxekua jindesti enga jatanguejka ma
Tata K´eri P´urhépecha! Ixi jimbo tsipixinga enga tu uekaka
jiokuarhini “La Voz de Michoacani” engakini intskuka imeri “Preseani”.
Ixi exeparini ka p’ikuerheparini erokaka kenekua ná jatini
Maseru p’urhépecha juchari pampitiecha uapuri iretani
anapuecha ini Meseta arhikatani notaru xani exeka ka
jakajkua materu jaxi mimixekuechani enga no jucharieka ima
enga juani jaka ixuxi ima gringuecha la Televisionecha) enga
niaraka engaxi ima erouaka achambaxicha ixi taxi es t’u
engaxi uaka anchekuarhitani jimbo eianpini mamaru ambe
niatakua ka intskuni irekuani ma xangaru enga jindeka
juchari Xiranhua P´urhépecha.
¡Meiamu
arhitaxinkakini, Tata Juanu Victorianu!
A Tata Juan Victoriano Cira
Entre los privilegios
con que mi estancia de 30 años en la Meseta P´urhépecha me
ha concedido la vida, uno de los más preciados es el haberte
conocido. Todas las bondades que adornan la cultura del
pueblo a esa Nación a la que por derecho de nacimiento
perteneces, resumen en tu persona: el sentido de comunidad,
el amor a la tierra, el respeto a la tradición, la autoridad
como servicio, la suave firmeza, la madurez ante el
infortunio, la tenaz resistencia, la visión poética, la Fe
en Dios, la vida como arte. No exagero. En todo caso, a tus
hechos me atengo. Como perla de gran valía, de ésas que sólo
se encuentran rara vez, ha gastado sus años tu bondadosa
figura entre servir a tu comunidad, luchar por la vida,
fundar una familia y expresar en pirékuecha, abajeños,
valsecitos y sones la poesía de tu vida. Hombres como tú,
Tata Juan, no se dan en mazorca.
Que este 18 de
junio de 2005 recibas la Presea Tocavén al mérito musical me
llena de orgullo. Sobre todo porque a diferencia de muchos
otros, tú jamás has hecho nada para que se diga de ti. Todo
lo contrario, tu expresión artística no ha sido otra cosa,
no es otra cosa, nunca será otra cosa que consecuencia
inevitable de tu amor a la comunidad simbolizado en el arte.
Supe de ti, Tata Juan
Victoriano Cira, 20 años antes de conocerte. Melómano
irredento que he sido, en la búsqueda y acopio de música
folclórica mundial, topé con el registro discográfico que en
1965 te hiciera Henrietta Yurchenco (NONESUCH H-72009): “The
Real Mexico in Music and Song”. De inmediato quedé cautivado
por Kuinchikua y Toronjil Morado. Más tarde fui conociendo
Male Rosita, Sebastianita, Male Esperancita, P´imu Akukua,
k´omakua, Intsperakua, Uichu K´uaunchikua y San Lorenzo,
entre otras. Sin embargo, fue cuando escuché Lindo México
que estuve cierto de lo egregio de tu música. Su profundo
lirismo, su suave fraseo, su melodía cadenciosa, compendian
en sí mismo lo mejor del arte musical p´urhépecha.
Más tarde, y
gracias a un hombre osado (pionero periodista de estas
tierras, que es tu hijo y mi compadre, P´etamuti del
Jimbanhi Uexurini) tuve el privilegio de pisar tu casa,
conocer a los tuyos y gozar una probadita de su trato.
Heriré tu modestia, pero ¡mira que tu persona compendia las
virtudes del Tata K'eri
P´urhépecha! Por eso me da gusto que hayas honrado a La Voz
de Michoacán aceptándole su Presea. Por eso me lleno de
ansiedad esperando cuándo los compañeros de las comunidades
de la Meseta dejen de voltear a otros patrones de conducta
(ésos de los gringos y Televisas) para fijarse en hermanos
como tú y a través de tu testimonio de vida y de tu arte
dejar libre el tránsito a la Xiranhua P´urhépecha.
¡Gracias, Tata Juan
Victoriano!
Francisco Martínez
|
|